Într-o dimineaţă friguroasă de octombrie, cu mânuţele aproape îngheţate, o fetiţă scotea dintr-o sacoşă mototolită de plastic câteva legături de hrean. După ce le-a aşezat cu grijă pe colţul unei tarabe, ochişorii ei au început să privească încrezători spre oamenii care treceau grăbiţi prin piaţă. Poftiţi doamnă, am hrean proaspăt, foarte bun pentru murături… Dezamăgită că oamenii nu se înghesuie să-i cumpere marfa, fetiţa de 12 ani, şi-a înghesuit mânuţele în buzunare, aşteptând ca cineva să se oprească şi în dreptul ei. La întrebarea: Ce faci tu aici, de ce nu eşti la şcoală?, cu ochişorii scăldaţi în lacrimi şi printre suspine a răspuns: „Am venit la piaţă doamnă, să vând hrean, pentru că nu mai avem bani de mâncare şi nici pentru caiete…"

Povestea ei ne-a impresionat şi ne-a determinat să o vizităm acasă, într-un sat de lângă oraşul Paşcani. Când am intrat pe uşă, am descoperit şase copii orfani, crescuţi de un tată bolnav, pentru că mama lor murise în urma cu câţiva ani, înecată. Copiii aceştia nu cerşesc, nu întind mâna ca cineva să le dea de pomană. Ei muncesc cu mânuţele lor pentru a-şi câştiga existenţa. Pentru Florentina şi pentru fraţii ei, cineva trebuie să lupte. Daca nu o vom face noi, atunci cine…?

            De fiecare dată când echipa ADRA ajunge în casa lor, este mare bucurie. De sărbători, atunci când le-am trecut pragul încărcaţi cu daruri, am fost întâmpinaţi cu mult entuziasm.  Ştiam ca o să veniţi. Tata nu avut bani să ne cumpere cadouri, dar ceva ne spunea că o să primim şi noi ceva de la ADRA…

Una din surorile Florentinei, cea mai mică de şase ani îşi dorea foarte mult o păpuşă. Nu aveam cum să ştim dacă în pachetul pe care l-a primit, exista una. Dar, cu credinţă şi emoţii,  l-am desfăcut împreună… Spre marea ei bucurie, a găsit acolo, frumos aranjată, o păpuşă împreună cu dulciuri şi alte surprize. A strâns păpuşa la piept şi nu mai contenea să ne spună: „Ce fericită sunt… de-acum voi avea şi acasă o păpuşă, nu doar la grădiniţă…”

Ne-am despărţit cu greu de aceşti copii, dar am mulţumit lui Dumnezeu că în trecerea noastră prin acea casă, am lăsat în urmă bucurie şi o rază de speranţă.